De la participare la putere
cinci întrebări de proiectare pentru proiecte de Știință Deschisă incluzive din perspectiva egalității de gen
Deschiderea cercetării nu este suficientă. Știința Deschisă cu adevărat incluzivă presupune și atenție la cine formulează întrebările de cercetare, cine ia deciziile, cine primește recunoaștere și cine beneficiază de rezultatele obținute.
Știința Deschisă este descrisă adesea prin prisma accesului: publicații deschise, date reutilizabile, metode transparente, resurse educaționale partajate și infrastructuri de cercetare accesibile. Aceste elemente sunt esențiale, însă deschiderea nu poate fi redusă la simpla punere la dispoziția publicului a rezultatelor cercetării.
Recomandarea UNESCO privind Știința Deschisă plasează implicarea deschisă a actorilor societali alături de cunoașterea științifică deschisă, infrastructurile deschise și dialogul dintre diferite sisteme de cunoaștere. Această perspectivă extinsă mută accentul de la acces la participare: nu doar dacă oamenii pot vedea rezultatele cercetării, ci și dacă pot contribui în mod semnificativ la producerea acestora.
Cu toate acestea, participarea nu înseamnă automat influență. Un proiect poate implica un grup divers de participanți, dar poate păstra toate deciziile importante exclusiv în mâinile echipei de cercetare. Participanții pot colecta date fără a contribui la definirea problemei de cercetare, interpretarea rezultatelor sau stabilirea modului în care acestea vor fi utilizate.
Prin urmare, o Știință Deschisă incluzivă din perspectiva egalității de gen necesită o întrebare mai profundă și mai exigentă: Cine deține puterea în cadrul procesului de cercetare?
Pe măsură ce proiectul FEMLEAD trece de la etapa de instruire și dezvoltare a strategiilor instituționale la implementarea proiectelor de Știință Deschisă în domeniile STEM, această întrebare devine deosebit de relevantă. Faza de implementare include cel puțin 15 proiecte de Știință Deschisă care implică studente, cercetătoare aflate la începutul sau la mijlocul carierei, precum și femei din comunități minoritare. Aceste activități urmăresc nu doar creșterea participării, ci și dezvoltarea unor practici de cercetare mai incluzive și mai participative.
Următoarele cinci întrebări pot ajuta echipele de cercetare să evalueze dacă participarea este, în practică, una autentică și semnificativă.
- Cine definește întrebarea de cercetare?
Întrebarea de cercetare stabilește ce va fi investigat, ce tipuri de cunoaștere vor fi considerate relevante și ce rezultate este probabil să producă proiectul. Dacă participanții sunt implicați doar după ce întrebarea de cercetare, metodologia și rezultatele așteptate au fost deja stabilite, influența lor este inevitabil limitată.
Aceasta nu înseamnă că fiecare proiect de Știință Deschisă trebuie să fie conceput integral prin co-creare. Proiectele contributive, în care participanții colectează sau clasifică date, pot genera rezultate valoroase atât din punct de vedere științific, cât și educațional. Cerința esențială este însă transparența. Cercetătorii ar trebui să explice în mod clar asupra căror aspecte ale proiectului participanții pot avea influență și care decizii au fost deja luate.
Literatura privind distribuirea puterii decizionale în știința cu cetățenii descrie participarea publicului ca pe un angajament asumat față de participanți. Dacă un proiect se prezintă drept unul colaborativ, participanții trebuie informați încă de la început ce forme de influență presupune această colaborare. Așteptările trebuie formulate explicit încă din faza inițială a proiectului, și nu negociate doar după apariția unor neînțelegeri.
Ori de câte ori este posibil, echipele de cercetare ar trebui să implice viitorii participanți în identificarea problemelor, stabilirea priorităților sau adaptarea întrebărilor de cercetare la contextul local. Cercetătoarele și membrele comunității pot identifica preocupări, forme de cunoaștere sau consecințe practice care sunt mai puțin vizibile din perspectiva structurilor instituționale consacrate.
Prin urmare, întrebarea nu este doar dacă femeile sunt prezente în proiect, ci și dacă experiența și cunoașterea lor influențează ceea ce proiectul consideră demn de a fi investigat.
- Cine poate participa în mod realist?
O invitație deschisă nu garantează acces egal la participare. Participarea este influențată de timpul disponibil, venituri, limbă, încredere în propriile capacități, acces la tehnologie digitală, statut profesional, dizabilități, mobilitate și responsabilități de îngrijire. Un proiect poate fi deschis din punct de vedere tehnic, dar să rămână selectiv din punct de vedere social dacă participarea presupune timp neplătit, cunoștințe de specialitate, deplasări sau acces permanent la instrumente digitale.
Dovezile provenite din inițiative de știință cu cetățenii orientate spre incluziune arată că barierele în calea participării pot reproduce mecanismele de excluziune deja existente în societate. Grupurile care se confruntă cu dezavantaje economice, sociale sau instituționale pot fi, formal, binevenite în proiect, dar, în practică, să nu poată participa.
Prin urmare, echipele de cercetare ar trebui să analizeze cu atenție condițiile de participare:
- Activitățile sunt organizate la ore care îi exclud pe cei cu responsabilități profesionale, didactice sau de îngrijire?
- Terminologia de specialitate este explicată într-un mod accesibil?
- Participanții pot contribui de la distanță sau în mod asincron?
- Materialele sunt disponibile în limbile relevante și în formate accesibile?
- Este oferită instruire înainte ca participanții să fie invitați să utilizeze metode sau tehnologii cu care nu sunt familiarizați?
- Sunt recunoscute și, acolo unde resursele permit, acoperite costurile de participare, precum transportul, îngrijirea copiilor sau alte cheltuieli asociate?
Aceste aspecte nu reprezintă simple detalii organizatorice sau logistice. Ele determină ale cui cunoștințe și experiențe sunt integrate în proiect și ale cui perspective rămân absente fără ca această lipsă să fie observată.
O abordare intersecțională este deosebit de importantă. Femeile nu constituie un grup omogen, iar barierele în calea participării pot varia în funcție de etapa carierei, statutul socio-economic, existența unei dizabilități, istoricul migrației, apartenența etnică, localizarea geografică sau responsabilitățile familiale. În consecință, actuala Agendă de politici a Spațiului European de Cercetare (European Research Area – ERA) pune accent pe Planuri de Egalitate de Gen incluzive, pe abordarea intersecționalității și pe integrarea dimensiunii de gen în conținutul cercetării și al inovării.
- Cine ia deciziile?
Participarea poate avea loc în mai multe etape ale unui proiect de cercetare: formularea întrebărilor de cercetare, alegerea metodelor, colectarea datelor, analiza rezultatelor, interpretarea acestora și comunicarea concluziilor. Un proiect poate fi incluziv într-o anumită etapă și, în același timp, puternic centralizat în alta.
Echipele de cercetare ar trebui să identifice cu claritate unde se află autoritatea decizională. Cine stabilește ce date sunt considerate valide? Cine soluționează divergențele privind interpretarea rezultatelor? Cine decide dacă rezultatele sunt publicate, comunicate factorilor de decizie sau returnate comunităților participante? Cine controlează accesul la date după încheierea proiectului?
Nu există un model unic potrivit pentru toate proiectele. Unele decizii implică responsabilități științifice, etice sau juridice specifice și trebuie asumate de cercetători. Cu toate acestea, procesele de luare a deciziilor ar trebui să fie transparente și bine justificate. Participanții trebuie să înțeleagă cum vor fi luate în considerare recomandările lor și ce se întâmplă atunci când echipa de cercetare decide să nu le urmeze.
Acest aspect este deosebit de important atunci când participanții contribuie cu cunoștințe personale, locale sau bazate pe experiență. Solicitarea acestor contribuții fără a le oferi posibilitatea de a influența interpretarea rezultatelor poate reproduce un model extractiv de cercetare, în care cunoașterea este transferată din comunitate către instituție, în timp ce autoritatea și puterea de decizie rămân neschimbate.
Proiectele pot evita această situație prin constituirea unor grupuri consultative ale participanților, organizarea unor ateliere comune de interpretare a rezultatelor, implementarea unor mecanisme partajate de guvernanță a datelor, desfășurarea unor sesiuni periodice de feedback sau documentarea clară a procedurilor decizionale. Mecanismul adecvat depinde de amploarea și obiectivele proiectului, însă principiul de bază rămâne același: participarea trebuie să aibă o legătură clară și demonstrabilă cu procesul decizional.
- A cui muncă este recunoscută?
Cercetarea deschisă și participativă se bazează pe numeroase forme de muncă și contribuție. Pe lângă colectarea și analiza datelor, participanții pot recruta alți voluntari, traduce materiale, explica particularitățile comunității, modera discuții, testa instrumente, menține relațiile cu actorii implicați, comunica rezultatele sau identifica riscuri de natură etică.
Aceste contribuții sunt adesea mai puțin vizibile decât rezultatele academice tradiționale. De asemenea, ele sunt frecvent asumate într-o măsură mai mare de femei și de cercetători aflați la începutul carierei. Dacă sunt recunoscute doar publicațiile, granturile sau pozițiile formale de conducere, proiectele pot beneficia de munca generată prin participare incluzivă, fără a modifica sistemele existente de recunoaștere a contribuțiilor.
Acordul privind Reforma Evaluării Cercetării (Agreement on Reforming Research Assessment), elaborat în cadrul Coalition for Advancing Research Assessment (CoARA), promovează recunoașterea unei game mult mai largi de contribuții la cercetare. Acestea includ munca în echipă, colaborarea, practicile de cercetare deschisă, implicarea publicului, leadershipul, mentoratul, activitățile de formare și rolurile tehnice, nu doar publicațiile științifice.
Recunoașterea contribuțiilor ar trebui discutată încă de la începutul proiectului, și nu adăugată doar sub forma unor mulțumiri la final. În funcție de natura și amploarea contribuției, aceasta poate include:
- calitatea de autor sau menționarea explicită a contribuției în declarațiile de autorat;
- mulțumiri formale;
- remunerație sau decontarea cheltuielilor;
- certificate și recunoașterea competențelor dobândite;
- invitații de a prezenta rezultatele cercetării;
- profiluri vizibile pe website-ul proiectului;
- oportunități de formare, mentorat sau colaborări ulterioare.
Nu orice contribuție îndeplinește criteriile pentru acordarea calității de autor, însă orice contribuție substanțială ar trebui recunoscută într-o manieră adecvată și vizibilă. Recunoașterea nu reprezintă doar o recompensă simbolică; ea influențează dezvoltarea profesională, credibilitatea în carieră și disponibilitatea participanților de a se implica în viitoare proiecte de cercetare.
- Cine beneficiază de rezultatele cercetării?
Proiectele de cercetare își definesc, de regulă, rezultatele științifice urmărite: seturi de date, publicații, rapoarte, metodologii sau recomandări pentru politici publice. Proiectele incluzive ar trebui însă să se întrebe și ce primesc participanții și comunitățile în schimbul implicării lor.
Beneficiile pot include dobândirea de noi cunoștințe, dezvoltarea competențelor de cercetare, extinderea rețelelor profesionale, accesul la resurse educaționale, creșterea vizibilității comunității sau obținerea unor dovezi care să sprijine acțiuni și decizii la nivel local. Totuși, aceste beneficii nu ar trebui considerate implicite. Cercetătorii trebuie să le discute împreună cu participanții și să evalueze dacă acestea se materializează în practică.
Cele Zece Principii ale Asociației Europene pentru Știința cu Cetățenii (European Citizen Science Association – ECSA) afirmă că proiectele de știință cu cetățenii trebuie să producă rezultate științifice autentice, să genereze beneficii atât pentru cercetătorii profesioniști, cât și pentru participanții-cetățeni, să recunoască contribuțiile acestora și să le ofere feedback privind modul în care datele și contribuțiile lor sunt utilizate.
În acest context, returnarea rezultatelor către participanți reprezintă o componentă esențială a participării. Un articol științific publicat într-o revistă academică, la care participanții nu au acces sau pe care nu îl pot înțelege, reprezintă rareori o formă adecvată de feedback. Rezultatele pot necesita comunicare și prin ateliere, sinteze accesibile, vizualizări, întâlniri cu comunitatea, materiale educaționale sau recomandări adresate instituțiilor relevante.
Cercetările recente privind știința cu cetățenii bazată pe co-creare sugerează, de asemenea, că valoarea unui proiect poate fi generată pe întreg parcursul procesului participativ, nu doar prin rezultatele științifice finale. Participanții își pot dezvolta încrederea în propriile capacități, competențele, relațiile cu comunitatea și sentimentul că pot influența schimbarea atunci când sunt implicați în cercetări care abordează probleme relevante pentru ei.
Întrebarea cu adevărat importantă nu este dacă proiectul a produs beneficii în sens abstract, ci cine a beneficiat de acestea, în ce formă și potrivit cărei definiții a valorii.
De la numărarea participanților la proiectarea participării
Numărul femeilor care participă la un proiect de Știință Deschisă rămâne un indicator important. Acesta poate evidenția nivelul de reprezentare și poate arăta dacă strategiile de recrutare ajung la grupurile-țintă vizate. Totuși, simplul număr al participantelor nu poate demonstra, de unul singur, că un proiect este cu adevărat incluziv.
Un proiect poate atinge obiectivele cantitative privind participarea, chiar dacă participantele au o influență redusă asupra procesului de cercetare, primesc un feedback limitat și rămân aproape invizibile în rezultatele proiectului. În schimb, un proiect de dimensiuni mai mici poate crea oportunități reale pentru luarea deciziilor în comun, dezvoltarea competențelor și recunoașterea contribuțiilor.
Din acest motiv, evaluarea proiectelor ar trebui să combine indicatorii cantitativi cu întrebări referitoare la calitatea participării. Înainte de lansarea unei activități, echipele de cercetare își pot adresa următoarele întrebări:
- Cine a contribuit la definirea problemei de cercetare?
- Ce bariere în calea participării au fost identificate și abordate?
- Ce decizii pot influența participanții?
- Cum vor fi recunoscute diferitele tipuri de contribuții?
- Cum vor fi comunicate și returnate rezultatele și beneficiile către participanți și comunități?
Aceste întrebări nu oferă o formulă universal valabilă. Ele reprezintă un instrument prin care opțiunile de proiectare ale unui proiect devin explicite, transparente și pot fi evaluate critic.
Știința Deschisă ca proces de schimbare instituțională
Știința Deschisă incluzivă din perspectiva egalității de gen nu poate depinde exclusiv de angajamentul liderilor individuali ai proiectelor. Instituțiile influențează cine este recompensat pentru activitatea sa, ce tipuri de activități beneficiază de resurse, cum sunt distribuite sarcinile de lucru și ce contribuții sunt luate în considerare în evaluarea carierei.
Proiectele pot testa noi abordări participative, însă schimbarea de durată presupune integrarea acestor practici în procedurile instituționale, în Planurile de Egalitate de Gen (Gender Equality Plans – GEP), în sistemele de evaluare a cercetării, în programele de formare, în mecanismele de etică și guvernanță a datelor, precum și în politicile de implicare a comunității.
FEMLEAD abordează tocmai această legătură dintre practica desfășurată la nivelul proiectelor și schimbarea instituțională. Proiectele sale de implementare a Științei Deschise oferă oportunitatea de a explora modul în care participarea incluzivă poate funcționa în contexte reale. Lecțiile rezultate din aceste activități pot fundamenta ulterior târguri dedicate Științei Deschise, planuri de acțiune, laboratoare de politici publice și recomandări adresate instituțiilor de învățământ superior.
Principiul central este unul simplu: participarea nu trebuie privită ca punctul final al incluziunii, ci ca punctul de plecare pentru analizarea reprezentării, influenței, recunoașterii și beneficiilor generate de cercetare.
Știința Deschisă devine cu adevărat mai incluzivă atunci când femeile și comunitățile subreprezentate nu sunt doar invitate să participe în structurile existente de cercetare, ci primesc oportunități reale de a contribui la definirea modului în care cunoașterea este produsă, interpretată și utilizată.
Referințe și lecturi suplimentare
Coalition for Advancing Research Assessment. Agreement on Reforming Research Assessment: The Commitments.
Eleta, Irene, Gemma Galdon Clavell, Valeria Righi and Mara Balestrini. 2019. “The Promise of Participation and Decision-Making Power in Citizen Science.” Citizen Science: Theory and Practice 4(1): 8.
European Citizen Science Association. Ten Principles of Citizen Science.
European Commission. Gender Equality in Research and Innovation and ERA Policy Agenda 2025–2027.
Robinson, Danielle, Jane Delany and Heather Sugden. 2024. “Beyond Science: Exploring the Value of Co-created Citizen Science for Diverse Community Groups.” Citizen Science: Theory and Practice 9(1): 13.
UNESCO. 2021. UNESCO Recommendation on Open Science.
Varga, Dorottya, Carolina Doran, Beatriz Ortega and Mabel Segú Odriozola. 2023. “How Can Inclusive Citizen Science Transform the Sustainable Development Agenda?” Citizen Science: Theory and Practice 8(1): 29.
The FEMLEAD project is co-funded by the European Union under the Erasmus+ programme. Views and opinions expressed are those of the author(s) only and do not necessarily reflect those of the European Union or the European Education and Culture Executive Agency.
